Scurtă istorie - Casa Călin

Dacă admitem existența Ocolului Câmpulungului (Moldovenesc) cu mult timp înaintea întemeierii statului Țara Românească – Moldova, atunci satul și comuna Vama care a făcut parte din acea formațiune politică prestatală intră în categoria satelor vechi și foarte vechi din spațiul etnic românesc, deși documentar este atestat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), la 1409, când Vama de la râul Moldovița este dăruită Mănăstirii Moldovița (Vatra Moldoviței), ctitorie a ilustrului domnitor din 1401.

În 1411, într-un alt document se face precizarea că Mănăstirea Moldovița primea nu numai veniturile vămii, ci și satul de la vamă cu hotarele care, în cea mai mare parte, există și astăzi, după 600 ani. Sigur, numele satului vine de la instituția de vamă, care a existat aici, însă nu s-a numit așa de la început. Într-un alt document, din 1447, aflăm că satul de la vamă, „unde a fost jude Cârstea” era reconfirmat ca danie de fiul lui Alexandru cel Bun, voievodul Ștefan.

Putem spune că de la începutul începutului, satul Vama a fost și a rămas un sat românesc și vechile familii întâlnite în documente sunt și astăzi în Vama. Bineînțeles, în decursul timpului, s-au adăugat și oameni veniți din Maramureș și Ardeal, dar și alții, străini de neamul românesc. Până în 1786, satul Vama a aparținut Mănăstirii Moldovița, care percepea de la locuitori dări în produse și în bani. Apoi, când austriecii au ocupat nord-vestul Moldovei, numit de ei Bucovina, Vama a intrat sub stăpânirea armatei și funcționarilor străini, până la 1918, când Bucovina, prin hotărârea Congresului general al Bucovinei, întrunit la 28 noiembrie 1918, a hotărât unirea Bucovinei cu România.

Nu există în toată istoria noastră un moment la care să nu fi participat și vămenii. Au cunoscut războaie, pustiiri, distrugeri, dar în niciun moment nu a încetat viața în acest colț de pământ românesc. Cu greu și-au smuls pământul din pădure, cu greu, adică cu muncă îndârjită au devenit oameni gospodari, și-au construit case, biserici și școli, ajungând astăzi să fie cunoscuți, stimați și apreciați.

Ion Cernat