Pentru a înţelege mai bine semnificaţia orașelor, a culturii şi a locuitorilor, urmează o serie de momente cronologice importante ce prezintă curgerea timpului:
De la Descălecat la Ștefan
1342 – regele ungur Ludwig de Anjou învinge tătarii din estul Carpatilor şi înfiinteaza marca de granita Moldova. Voievodul acesteia va deveni Dragos, un domnitor din Maramures, vasal şi aliat al regilor Ungariei în lupta contra turcilor.
1359 – domnitorii români luptă în Maramures contra ungurilor, iar voievodul Bogdan, Maramuresul cucerit fiind, a fost nevoit sa se retraga peste munti în Moldova. El câstiga şi alti voievozi români de partea sa pentru viitoarea revolta, îndeparta pe urmasul lui Dragos şi proclama independenta noului voievodat creat. Bogdan devine voievod domnitor, „întemeietor şi legiuitor al tarii”.
Bogdan şi urmasii sai, printre care Roman, Petru Musat, Alexandru cel Bun, luptara în conditii grele contra tatarilor şi eliberara teritoriile de pâna la Nistru. Moldova s-a afirmat ca stat în fata puternicilor sai vecini Polonia, Ungaria, Lituania şi statele slave Kiev şi Moscova.
Vremea lui Ștefan cel Mare
1457-1504 – îndelungata domnie a lui Stefan cel Mare a adus Moldovei progres economic şi stabilitate politica, şi asta în ciuda deselor lupte date în special contra turcilor, dar şi contra ungurilor şi polonilor. Suceava devine capitala tarii.
1600 – Mihai Viteazul al Valahiei unește pentru prima data în istorie cele trei voievodate sub o singura conducere. Unirea a durat doar câteva luni, deoarece domnitorul a fost ucis.
În secolele XVII -XVIII, Imperiul Otoman a adus voievodatele Munteniei şi Moldovei sub influenta sa.
Dominația austro-ungară
1774 – Austria ocupa partea nordica a Moldovei, Bucovina. Din timpul domniei austriece datează „mozaicul etnic” al regiunii. Din provinciile vecine ale ducatului au imigrat poloni, ruși, evrei, ucraineni, unguri, slovaci şi germani. În acest mod administrația imperiala a asigurat o rapida dezvoltare Bucovinei. În special la tara se găsesc şi astăzi sate întregi, adevărate insule etnice. Arhitectura majorității clădirilor oficiale este martora a acelor timpuri.
1812 – Rusia ocupa partea sudica a Moldovei, Basarabiei şi alte regiuni dintre Prut şi Nistru.
1859 – se unesc Valahia şi Moldova. Ca urmare, se formează statul modern România.
Din 1865 Karl Hohenzollern-Sigmaringen conduce ca voievod şi din 1881 ca rege al României. Urmașii săi sunt regi ai României până în 1947.
1877-1878 România îsi proclama independența şi câstiga razboiul contra turcilor.
1918 – la finele primului război mondial toate provinciile românești sunt unite cu regatul României.
Alte vremuri, aceleași obiceiuri
1940 – USSR ocupă ca urmare a Convenției Ruso-Germane (Ribbentrop-Molotov) regiunea Moldovei dintre Prut şi Nistru. La fel se întâmplă şi cu partea de nord a Bucovinei.
Aceste regiuni nu au mai fost redate României după anul 1945
