Lucina - Herghelia și Rezervația naturală

Localizare

Scurt istoric al Hergheliei Lucina

Cronica Hergheliei Lucina incepe practic in anul 1788 cand terenul pe care se afla actuala herghelie a fost luat in arenda de Comandamentul de Remonta al Armatei Austro-Ungare, de la Domeniile Fondului Religiilor din Bucovina. In anul 1856, se infiinteaza Herghelia Lucina, avand statut militar, pornind de la un efectiv modest de 2 armasari pepinieri si 5 iepe de reproductie.

Infiintarea hergheliei este legata de numele colonelului austriac Martin von Herman.

Din anul 1872, herghelia este parasita de armata, iar in anul 1877, se infiinteaza pe acelasi amplasament o herghelie civila de cai Hutuli. In timpul primului razboi mondial, in anul 1914, herghelia a fost evacuata in Austria, iar pe teritoriul hergheliei s-au dat lupte grele care s-au soldat cu distrugerea constructiilor.

Dupa prabusirea monarhiei austro-ungare, materialul Hutul initial a fost scos la licitatie (1919) si cumparat de tari ca Cehoslovacia, Polonia si Romania. Pe baza materialului cumparat de Statul Roman la aceasta licitatie, Herghelia Lucina a fost refacuta incet, incet. Cel de-al doilea razboi mondial a gasit Herghelia Lucina cu un efectiv de 60 de iepe si 5 armasari pepinieri.

Chiar si numele hergheliei are o anumita poveste. Lucina se pare ca deriva din cuvantul slavon "luci", care inseamna - raza de soare. Aceasta este o metafora pentru a defini spatiul luminos si cu multe zile insorite in care este amplasata herghelia. Mediul acesta cu pasuni de munte, cu paduri si cu multe zile frumoase pe an ofera conditii foarte prielnice pentru cresterea Hutulului. Dupa anul 1950 herghelia a prosperat continuu, maximul de efectiv fiind atins in perioada 1970-1990.

Rezervația Lucina

Rezervatia se afla pe raza comunei Moldova - Sulita, in catunul Lucina, la stanga paraiasului Bilcani, ce se uneste cu valea paraului Gaina in tinovul cu acelasi nume, la o altitudine de 1200m.

Perimetrul rezervatiei se prezinta ca un podis adancit la mijloc si largit spre margini. Intregul bazin hidrografic se margineste la nord cu varfurile Lucina (1590m), Stirbul ( 1479m), la vest cu Chitea Mare (1394m ) si Chitea Mica (1361m), iar spre sud si sud-est cu muntele Gaina (1425m).

Expozitia predominanta este de nord-nord-vest spre sud-sud-vest. Unul din relictele arctice deosebit de interesante pentru oamenii de stiinta si deopotriva pentru turisti, in constituie mesteacanul pitic (Betula nana). In arealul sau sudic mondial aflat in tara noastra la Lucina in Bucovina si la Luci (Harghita).

Tufele de mesteacan pitic cresc pe un strat gros de turba si muschi de tip arctic (Sphagnum), asociate cu merisor (Vaccinium vitis-idaea) si afin (Vaccinium myrtillus ). Pe ramuri se dezvolta lichenii. Desisul astfel format este invadat (pe latura estica) mai ales de pin silvestru si molid si de specii de salcie.

La marginea vestica vegeteaza mestecenii pufosi (Betula humilis si Betula pubescens). Dintre plante, cele mai intalnite sunt: bumbacarita (Eriophorum vaginatum) si graminee de mlastina (in special trestia de mlastina - Calamagrostris neglecta). Pe langa o fauna foarte bogata (lup, urs, vulpe, cerb nobil, caprior, etc.), Ion Nemes a descoperit trei specii de fluturi, considerate raritati (Argyroplace schulziana, citat numai in nordul Europei, Argyroplace bipunctana si Gryphipteryx fischeriella). Suprafata rezervatiei este de cea. 1,0 ha.

 

Vama, Bucovina

(Foarte) scurt istoric al comunei Vama

Daca admitem existenţa Ocolului Câmpulungului (Moldovenesc) cu mult timp înaintea întemeierii statului Ţara Româneasca - Moldova, atunci satul şi comuna Vama care a facut parte din acea formaţiune politică prestatala intra în categoria satelor vechi şi foarte vechi din spaţiul etnic românesc, deşi documentar este atestat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), la 1409, când Vama de la râul Moldoviţa este dăruită Mănăstirii Moldoviţa (Vatra Moldoviţei), ctitorie a ilustrului domnitor din 1401.

Citeşte mai mult >